school

text

street

Şcoala Populară de Artă Contemporană (ŞPAC)

Resurse:

Venit de bază – un film-eseu de Daniel Häni şi Enno Schmidt

Înscrieri: Semmestrul 1
21 Noiembrie 2011 — 28 Ianuarie 2012

Manual de practică artistică
Ghid practic de teorie critică

Lansarea volumului CriticAtac — Antologie I
Luni, 31 octombrie 2011

iulie - octombrie 2011
Seminar de lectură: Marx – Capitalul, vol. 1

Ateliere - Semestrul 0

Seminarii publice:

Joi (19 mai) ora 18
Lorin Ghiman: Nedreptate

Vineri (20 mai) ora 18
Vincze Enikő: Spațiu și excluziune - manifestări ale nedreptății sociale

Luni (30 mai) ora 18
Mircea Vlad: Deturnare

Luni (6 iunie) ora 18
Codrin Tăut: Alienare/Reificare

Joi (23 iunie) ora 19
Könczei Csilla: Dans: corporealitate - gândire conceptuală - socieatate

Studiu de caz/ field trip: Pata Rât

Resurse:

Alain Badiou - Does the Notion of Activist Art still have a Meaning?

Areal:

Veronica Lazăr: Despre criză, evaziune şi viaţa la ţară
Moralul salariaţilor din companiile private mari şi mici din România, o categorie socială cîndva ascendentă şi cu o bună părere despre sine şi despre propriul destin, cunoaşte, de vreo doi ani încoace, o turnură a anxietăţii. ...

Alex Cistelecan: Separați, dar împreună. Reportaj de la Forumul Social CriticAtac
Între 26-27 noiembrie, stânga românească independentă și non-partidică și-a susținut cu brio examenul de maturitate. Cu această ocazie, mișcarea progresistă autohtonă a dovedit că bifează, pe linie, toate principiile, aspectele și problemele contemporane sau structurale ale stângii mondiale, sau măcar occidentale: o gândire critică hipersensibilă la orice formă aparent marginală sau invizibilă de nedreptate, care se exercită chiar și cu prețul neglijării elefantului din cameră, a nedreptății care ne afectează pe toți, zi de zi – criza capitalismului; o putere de nuanțare și interpretare în profunzime care reușește să întoarcă aparențele pe dos, decelând în orice pretenție de solidarizare și mobilizare intenții ascunse de dominație; conștientizarea faptului că limbajul, spațiul și timpul sunt, prin definiție, ierarhizante, esențialiste, masculiniste, deci de dreapta; și, implicit, imposibilitatea de articulare a unei strategii politice și practice comune și de durată. ...

Alex Cistelecan: Nokia la Jucu. First as tragedy, then as farce.

Alex Cistelecan: MANUALUL DE LUPTA AL NOII REPUBLICI. ADICA, DE CE TREBUIE, SI URMEAZA, SA O LUAM IN GURA DE LA FASCISTI

Economii:

Alex Cistelecan: Sfârșitul iluziei economicului

Areal:

Tamás Gáspár Miklós: Importanţa istorică a noii Constituţii

Resurse:

Anton Pannekoek - GREVE, Western Socialist, ianuarie 1948

Boris Groys - Marx după Duchamp sau Cele Două Corpuri ale Artistului

Areal:

Alex Cistelecan: Căsuța noastră…

Alex Cistelecan: Que se vayan todos

Veronica Lazăr: Despre timpul săracilor

Resurse:

Wendy Brown - Walled States, Waning Sovereignty, Zone Books, New York, 2010

Theodor Adorno, Herbert Marcuse - Corespondență pe marginea mișcării studențești germane

Alain Badiou & Slavoj Zizek - in Dialogue - Philosophy and Communism, NYC, 10.15.2010

Economii:

Alex Cistelecan: „Ajustarea structurală”: a cui? la ce?

Dacă aruncăm o privire peste acest grafic minunat întocmit de prietenii noștri de la The Economist, rezultă cel puțin trei chestii capitale. ...

Areal:

Alex Cistelecan: Imparțialitatea de dreapta
La capătul partidei Cesena - A.C. Milan 2-0, patronul echipei lombarde și al întregii Italii Silvio Berlusconi a explicat seria de rezultate proaste a echipei sale prin aceea că „întâlnește numai arbitrii de stânga”. ...

Veronica Lazăr: „Eu muncesc, tu munceşti, el/ea munceşte, noi muncim, voi munciţi, ei profită”
Noul cod al muncii va fi mai dur cu angajaţii, anunţă ziarele pe un ton vag dezaprobator. Forţa de muncă trebuie „educată şi responsabilizată”, dresată, forţată la obedienţă definitivă şi contractuală printr-o negociere individuală a relaţiei dintre angajat şi angajator ...

Alex Cistelecan: Utopia răului mai mic

Resurse:

Alain Badiou – Sfântul Pavel. Întemeierea universalismului, Tact, Cluj, 2008

Slavoj Zizek – First as Tragedy, Then as Farce, Verso, London & New York, 2009

Slavoj Zizek – In Defense of Lost Causes, Verso, London & New York, 2008

Giovanni Arrighi – Adam Smith in Beijing. Lineages of the Twenty-First Century, Verso, London & New York, 2007

Boris Groys – Topologia aurei şi alte eseuri, Idea, Cluj, 2008

Carlo Augusto Viano – Laici in ginocchio, Laterza, Roma-Bari, 2008

Despre mizeria din mediul studenţesc [fragmente]

Wendy Brown – Edgework. Critical Essays on Knowledge and Politics, Princeton University Press, 2005

Jacques Rancière – La haine de la démocratie, La Fabrique, Paris, 2005

Susan Buck-Morss – Hegel, Haiti and Universal History, University of Pittsburg Press, 2009

Accente: Alegeri 2009
Intenţia dosarului de faţă este de a pune în evidenţă, simultan, distanţa care separă cuvintele de fapte şi legătura dintre ideologie şi guvernare. Despre alegeri se vorbeşte intens numai în campaniile electorale. Atunci, gesturile, vorbele, programele sînt urmărite cu o atenţie care nu exclude nici speranţele inocente, nici partizanatul subînţeles, nici suspiciunea oarbă. Adevărate probleme ies la lumină, dar şi false probleme sînt puse în lumină. Totul concură pentru a crea impresia că „lucrurile ultime” sînt pe cale de a fi rezolvate doar pentru că au fost rostite.

Florin Poenaru: O comedie a terorilor
Prin referendum nu se aleg politici (sau politicieni), ci, practic, se girează politici pre-gătite de experţi şi tehnocraţi. Deşi aparent referendumul pare forma supremă de exprimare a vocii populare pe canale democratice, în fapt referendumul este forma totală de de-politizare şi de-mobilizare, de suspendare a politicului în numele competenţei tehnocrate.

Alex Cistelecan: 18 Brumar al lui Traian Basescu
Comuniştii şi mogulii – acestea au fost cele două vârfuri de lance ideologice cu care lupta electorală a fost purtată şi câştigată, cele două găluşte pe care alegătorii le-au înghiţit fără să clipească în procesul prin care puterea s-a autoreprodus fără emoţii, mimând, tocmai, propria sa suspendare sângeroasă.

Natalia Buier: “Cum să nu îţi iubeşti ţara, cînd îi ştii istoria?”
Preşedintele a cerut dovezi ştiinţifice cu privire la natura criminală a regimului comunist iar ca şi bonus a primit un îndreptar ideologic care să-i permită să se imagineze, paradoxal, ca arhitect al unei opere de reformă morală.